„O rachetă pierdută”, cu SUA, Europa și Cuba în rolurile principale. De ce se tem cel mai mult americanii

Această pierdere de tehnologie militară sensibilă reprezintă unul dintre cele mai grave incidente de acest tip și le provoacă îngrijorări americanilor cu privire la faptul că ar putea ajunge pe mâna Chinei, Rusiei sau Coreei de Nord, comentează ziarul.

Trimiterea neintenționată a rachetei în Cuba i-a consternat pe anchetatori dar și pe experți care lucrează în cadrul unui sistem de reglementare menit să împiedice tocmai ca asemenea echipamente să ajungă pe mâina cui nu trebuie, potrivit surselor citate.

Autoritățile americane au încercat – timp de peste un an, în contextul relansării istorice a relațiilor dintre Statele Unite și Cuba – să determine Guvernul cubanez să le restituie racheta, afirmă aceleași surse. Concomitent, anchetatori federali au luat urma documentelor rachetei, pentru a stabili dacă aceasta a ajuns în Cuba în urma activității unor spioni sau infractori ori dacă a fost vorba despre o serie de gafe.

Hellfire este o rachetă de tip aer-sol, lansată de obicei de la bordul unor elicoptere. Ea a fost concepută ca armă antitanc în urmă cu mai multe decenii, dar a fost modernizată și a devenit o parte importantă a arsenalului antiterorist al Guvernului american. În prezent este lansată de la bordul unor avioane fără pilot de tip Predator, ultizate în atacuri asupra unor ținte în țări ca Yemenul și Pakistanul, potrivit surselor citate.

Racheta respectivă nu conținea explozivi, însă oficiali americani sunt îngrijorați că autoritățile din Cuba ar putea împărtăși tehnologiile senzorilor și sistemului de țintire cu țări ca Rusia, China sau Coreea de Nord, afirmă aceste surse care, în schimb, nu se tem că Havana ar putea încerca să demonteze racheta cu scopul de a-și dezvolta tehnologii similare.

Este neclar dacă vreunul dintre adversarii Statelor Unite au obținut vreodată informații despre racheta de tip Hellfire, subliniază WSJ.

Oficiali americani au declarat că acest caz de rachetă dată dispărută – extrem de neobișnuit – relevă îngrijorări mai vechi cu privire la securitatea livrărilor comerciale și dificultatea în a ține elemente importante sub o atentă supraveghere.

Guvernul american acționează în acest caz în două direcții, și anume încearcă să obțină racheta înapoi și vrea să stabilească cine a deviat-o de la curs, eventual în mod intenționat. Acest efort a avansat încet, potrivit unor surse la curent cu ancheta, în principal pentru că cele mai importante indicii se află în Europa, unde culegerea de probe se efectuează în baza unor solicitări diplomatice transnaționale, un proces care poate dura ani de zile.

Racheta a fost expediată de pe Aeroportul Internațional Orlando, la începutul lui 2014, pentru ca să fie folosită în cadrul unui exercițiu militar NATO, potrivit unor surse la curent cu dosarul. Lada cu racheta a fost marcată astfel încât să semnaleze că este vorba despre un material supus unor controale de export riguroase, iar informațiile livrării ar fi semnalat clar oricui că nu manipulează o încărcătură obișnuită, subliniază aceste surse.

Ea a fost trimisă de către producător – Lockheed Martin Corp. – după ce compania a obținut permisiunea în acest sens a Departamentului de Stat, care supervizează împărtășirea tehnologiei militare sensibile cu aliații.

Un purtător de cuvânt al Lockheed Martin a refuzat să comenteze pe marginea cazului, trimițând WSJ către oficiali guvernamentali.

John Kirby, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, a declarat că instituția este supusă unor restricții federale în ceea ce privește eventuale comentarii pe tema autorizării și conformității unor chestiuni comerciale în domeniul Apărării.

Potrivit surselor la curent cu dosarul, lada cu racheta a fost trimisă în Spania și a fost utilizată în cadrul exercițiului militar. Însă, din motive încă neclare, după ce a fost împachetată a început un adevărat periplu prin Europa. Ea a fost încărcată într-un camion și a ajuns în cele din urmă în Germania.

Potrivit unui oficial american, racheta a fost împachetată la Rota, în Spania, unde a fost amplasată într-un camion aparținând altei firme de transport de mărfuri, cunoscută oficialilor care urmăresc asemenea încărcături în tranzit. Firma respectivă de camioane a predat racheta altei firme de transport, care urma să o ducă la bordul unui zbor de la Madrid. Avionul respectiv urma să o ducă la Frankfurt, în Germania, de unde urma să fie expediată, cu alt zbor, către Florida.

Însă, la un moment dat, oficiali însărcinați cu încărcarea la bordul primului avion și-au dat seama că racheta nu se afla în încărcătură, porivit unui oficial guvernamental. În urma unor verificări, oficiali și-au dat seama că racheta a fost încărcată la bordul unui camion care opera pentru Air France, care a dus-o pe Aeroportul Charles de Gaulle din Paris. Acolo ea a fost pusă pe un „palet mixt” cu marfă și îmbarcată într-un avion Air France. Până când a depistat-o firma din Madrid însărcinată cu localizarea, racheta se afla la bordul unui avion Air France în drum către Havana.

WSJ scrie că a încercat, fără succes, să contacteze Air France pe această temă.

La aterizarea avionului la Havana, un oficial local a observat eticheta de pe ladă și a confiscat-o, potrivit unor surse la curent cu dosarul. În iunie 2014, oficiali de la Lockheed Martin și-au dat seama că racheta care lipsea probabil că se afla în Cuba și au notificat Departamentul de Stat, potrivit surselor citate. Agenți în domeniul Imigrației și Vămii, dar și procurori de la Departamentul Justiției anchetează în prezent pentru a stabili dacă redirecționarea rachetei a fost o infracțiune.

Mai multe dintre sursele la curent cu acest caz au declarat că pierderea rachetei de tip Hellfire este, din câte își amintesc ei, cel mai rău exemplu de erori ce pot interveni în transportul internațional de tehnologie militară sensibilă. Există cazuri în care asemenea tehnologii se pierd în tranzit, însă practic nu s-a mai auzit, până acum, ca un asemenea transport să ajungă într-o țară vizată de sancțiuni, precum Cuba, au subliniat experți în această industrie.

Peter Singer de la New America Foundation consideră că unele țări ar dori să intre în posesia unor părți ale rachetei, pentru a dezvolta contramăsuri sau a-și îmbunătăți sistemele de rachete. El avertizează că incidentul a devenit motiv de îngrijorare cu privire la o eventuală proliferare.

Pentagonul a cerut Agenției pentru informații militare (DIA) să evalueze impactul incidentului asupra securității, pentru a determina eventuale riscuri. Oficiali în domeniul Apărării au confirmat că DIA a făcut acest lucru, însă Agenția a refuzat să comenteze.

Ambasada Cubei la Washington nu a răspuns mesajelor prin care WSJ a invitat-o să comenteze incidentul. Reprezentanți de la ambasadele Spaniei și Franței nu au comentat imediat, iar încercările de a contacta Ambasada Germaniei s-au soldat cu un eșec, precizează ziarul.

În cazul în care racheta a fost trimisă intenționat în Cuba, ar putea fi vorba despre o încălcare a legii privind controlul exportului de armament și despre o eventuală încălcare sancțiunilor impuse Cubei. Exporturile militare americane sunt interzise în peste 25 de țări, iar Cuba a fost adăugată pe această listă în 1984.

Racheta de tip Hellfire a fost dată dispărută într-o perioadă foarte sensibilă a relațiilor dintre Statele Unite și Cuba. În iunie 2014, când Statele Unite și-au dat seama că racheta se află în Cuba, Departamentul de Stat a angajat negocieri secrete în vederea normalizării relațiilor cu Havana, punând capăt Războiului Rece.

În cazul în care racheta a fost pierdută din cauza unei erori umane, ancheta penală va fi închisă, iar Departamentul de Stat va fi cel care va stabili dacă va încheia un acord cu Lockheed Martin asupra incidentului.

Companiile care încalcă legislația în domeniul acestor exporturi pot fi amendate cu milioane de dolari, potrivit unui oficial de la Departamentul de Stat. Firme mari în domeniul Apărării ca Northrop Grumman Corp. și Boeing Co. au ajuns la acorduri, potrivit Departamentului. Lockheed Martin a fost citat, în trecut, inclusiv în 2000 și 2008, pentru 16 încălcări. În alt caz, BAE Systems PLC a plătit, în 2011, Trezoreriei 79 de milioane de dolari, cea mai mare amendă aplicată vreodată.

Lockheed Martin, care a dezvăluit în mod voluntar incidentul, cooperează cu anchetatorii, potrivit unor oficiali americani.